Proverbe din popor

Ca romanu' nu-i nici unu', unde-s multi putea fi unu!!
Fie painea cit de rea, tot ti-o fura cineva.
Cine e harnic si munceste are tot ce vrea.Cine-i lenes si chiuleste are tot asa.
Ne nastem goi, uzi si flaminzi. De abia dupa aceea lucrurile se inrautatesc.
Cand nevasta tace, sa n-o-ntrerupi.
In viata sunt doua cuvinte care deschid multe usi: "trage" si "impinge".
Capul plecat, sabia nu-l taie, dar nici soarele nu-l vede.
Omul intelept isi face vara sanie si iarna o pune pe foc.
Cine fura azi un ou si se lasa prins...e bou!!!
Proverb marinaresc: Iubeste-ti copilul ca si cum ar fi al tau.
Nicio fapta buna nu scapa nepedepsita!
Cum iti asterni, cum vine altul si se culca in locul tau.
Daca totul a iesit bine,inseamna ca ai gresit undeva.
Mama prostilor e mereu gravida...
Mai bine burtos de la bere decat cocosat de la munca!
Lasa pe maine ce poti face azi ca poate maine nu mai este nevoie.
Cand ai intrat in rahat pana la nas, tine-ti gura inchisa.
Nu esti beat atata timp cat poti sta intins pe podea fara sa te sprijini.
Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese ! sau "succesuri" ar spune fiica lui tata...surprise

Măgarul unui fermier

Intr-o zi, magarul unui fermier a cazut pe fundul unei fantani. Animalul a plans ore intregi, in timp ce fermierul incerca sa gaseasca o cale de a-l scoate afara. Intr-un final, fermierul a decis ca animalul este batran si ca fantana trebuia oricum astupata. Nu merita sa scoata magarul de acolo.

Drept urmare, fermierul a rugat niste vecini sa-l ajute. Toata lumea a luat o lopata si a inceput sa arunce pamant in fantana. La inceput, cand magarul a realizat ce se intampla, a urlat din rarunchi. Dar dupa putin timp, spre surprinderea tuturor, s-a calmat. Dupa multe lopeti de pamant, fermierul a decis sa se uite in groapa si a fost uimit de ceea ce a vazut.

Cu fiecare lopata de pamant care-i cadea pe spate, magarul facea ceva uimitor. Se scutura si apoi facea un pas mai sus. Pe masura ce vecinii fermierului continuau sa arunce pamant pe animal, el se scutura si mai facea un pas. Curand, magarul a atins buza fantanii si a plecat intr-un tropait. Viata iti va arunca pamant pe tine, tot felul de pamant.

Cheia pentu a iesi din fantana este sa te scuturi de el si sa faci un pas mai sus. Fiecare dintre problemele noastre este o treapta. Putem sa iesim din cele mai adanci fantani, doar nedandu-ne batuti. Scutura-te si mai urca un pas !

Fiul și Tata

FIUL: ” Tati, pot să-ți pun o întrebare? ”
Tata: ” Da, sigur, ce este?”
FIUL: ” Tati, cât de mult faci intr-o oră? ”
Tata: ” Nu-i treaba ta ce mă întrebi așa ceva ! ”
FIUL: ” Vreau doar să știu…te rog, spune-mi, cât de mult castigi intr-o oră? ”
Tata: ” Dacă vrei să știi, eu fac 100 de dolari pe oră. ”
FIUL: ” Offf… (cu capul în jos) ! ”
FIUL: ” Tati, pot să te rog să-mi împrumuti 50 de dolari ? ”
Tatăl s-a infuriat !

Tata : ” Daca asta e singurul motiv pentru care ai intrebat cat castig…ca să poți împrumuta niște bani pentru a-ti cumpăra o jucărie sau alte prostii… atunci du-te direct în camera ta și du-te la culcare.

Asta e egoism curat, iar eu muncesc din greu in fiecare zi pentru un astfel de comportament copilăresc. ”
Băiețelul s-a dus in liniște în camera lui și a închis ușa.

Omul s-a așezat la masa si s-a enervat si mai rau gandindu-se la întrebările băiețelului. Cum îndrăznește sa puna astfel de întrebări doar pentru a obține niște bani?

După aproximativ o oră, omul s-a calmat și a început să se gândească:
Poate că avea într-adevăr nevoie să cumpere ceva cu 50 $ și el într-adevăr nu a cerut bani de foarte multe ori. Omul s-a dus la ușa camerei baiatului si a deschis-o.

Tata: ” Ai adormit, fiule? ”
FIUL: ” Nu tati, sunt treaz “.
Tata: ” M-am gândit, poate am fost prea dur cu tine mai devreme. A fost o zi lungă la serviciu și mi-am varsat nervii pe tine. Uite aici cei 50 $ pe care i-ai cerut…”

Băiețelul era numai zâmbet.

Pescarul și omul de afaceri

Un om de afaceri se plimba pe plajă, într-un mic sat de pescari. O barcă intră în port, iar din ea coborî un pescar cu un coș plin de pești. Afaceristul îl felicită pe pescar pentru peștii săi frumoși, întrebându-l:

- Cât timp ți-a luat să pescuiești acești pești?
- Destul de puțin, domnule, răspunse pescarul.
- Dar de ce nu ai rămas mai mult? Ca să prinzi mai mulți pești? întrebă afaceristul.
- Pentru că acești câțiva pești ne ajung mie și familiei mele.
- Și atunci ce faci în restul timpului?
- Păi mă scol când vreau și mă duc să pescuiesc un pic. Apoi ma joc cu copii mei, îmi fac siesta împreună cu soția. Seara mă duc în sat să mă întâlnesc cu prietenii. Bem un pahar de vin, cântăm la chitara și stăm la povești. O viață frumoasă, ce mai!

Omul de afaceri îl întrerupse:
- Ascultă! Am un M.B.A. de la Harvard și pot să te ajut. Ar trebui să începi prin a pescui mai mult, iar cu banii câștigați să-ți cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o să îi faci acum, poți să cumperi un al doilea vas și tot așa până când vei avea o mica flotă.

Apoi, în loc să vinzi peștele unui intermediar, ai putea să negociezi singur cu fabrica sau să-ți deschizi propria fabrica de pește. Așa ai putea să renunți la sătucul ăsta și să te muți la New York, Los Angeles sau chiar Beverly Hills. De acolo îți vei putea dirija propriile afaceri.

Pescarul se gândi îndelung. Apoi întrebă temător:
- Cât timp ar lua toate astea?
- Între 15 și 20 de ani, răspunse omul de afaceri.
- Bine și după asta?
- Ei bine, acum devine interesant, continuă afaceristul zâmbind. La momentul oportun, poți să-ți listezi compania la bursă și să câștigi milioane!
- Milioane? se minună pescarul. Și apoi?
- Apoi poți să ieși liniștit la pensie. Să te scoli când ai chef, să pescuiești un pic, să te joci cu nepoții și să-ți faci siesta cât poftești cu soția. Iar serile ai putea să le petreci cu prietenii, bând un pahar de vin și cântând la chitara, sau citind nepotilor povesti.
- Dar asta fac și acum, senor. De ce să aștept 20 de ani ?

Gespre gesturile marunte

Acum douazeci de ani lucram ca si taximetrist ca sa ma intretin. Cand am ajuns , la 2:30 AM, cladirea era acoperita in intuneric, doar cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter...

In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa.

Deci am mers si-am batut la usa. " Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva fiind tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu un material de catifea prins pe ea, ca si o actrita dintr-un film din anii '40.

Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri.

Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelori sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.

"Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?"zise ea.

Am dus valiza la masina si apoi m-am intors sa sa o ajut pe femeie. Ea m-a luat de brat si am mers incet spre masina. A continuat sa-mi multumeasca pentru amabilitatea mea.

"Nu e mare lucru" I-am zis eu. " Doar incerc sa-mi tratez pasagerii in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata"

" Oh, sunteti un baiat asa de bun!" zise ea.

Cand am intrat in masina, mi-a dat o adresa, si apoi m-a intrebat: " Ai putea sa conduci prin centrul orasului?"

"Nu este calea cea mai scurta" am raspuns eu rapid.

" Oh, nu conteza" spuse ea. " Nu ma grabesc. Eu acum merg spre azil...".

M-am uitat in oglinda retrovizoare. Ochii ei erau scanteitori... " Nu mi-a mai ramas nimeni din familie..." a continuat ea." Doctorul spune ca nu mai am mult timp..." In tacere am cautat ceasul de taxare si l-am oprit.

"Pe ce ruta ati vrea sa merg?" Am intrebat.

Pentru urmatoarele doua ore am condus prin oras. Mi-a aratat cladirea unde odata ea lucrase ca si operator pe lift. Am condus prin cartierul unde ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. M-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata ma ruga sa opresc in fata unor cladiri sau colturi de strada si sa staau cu ea acolo in intuneric, contempland in tacere.

Cum prima aluzie de soare sa aratat pe orizont, mi-a spus dintr-odata:

"Sunt obosita... Hai sa mergem."

Am condus in tacere spre adresa pe care mi-o daduse.

Era o cladire ieftina, ca si o casa mica , cu un drum de parcare care trecea pe sub o portita. Doi oameni au venit spre taxi cum am si ajuns acolo. Erau ateniti si concentrati aspura fiecarei miscari pe care o facea femeia. Am deschis portbagajul si am dus micuta valiza pana la usa . Femeia fusese deja asezata intr-un scaun cu rotile.

"Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.

"Nimic" am zis eu.

" Dar trebuie si tu sa te intretii."

"Nu va faceti griji...sunt si alti pasageri" am raspuns eu.

Aproape fara sa ma gandesc m-am aplecat si i-am dat o imbratisare. Ea m-a strans cu putere..

" Ai facut unei femei in varsta un mic moment de bucurie" spuse ea. " Multumesc."

I-am strans mana si apoi am plecat in lumina diminetii.

In spatele meu, o usa se inchisese... Era ca si sunetul de incheiere a unei vieti... Nu am mai luat alti pasageri in tura aceea de lucru. Am condus pierdut in ganduri... Pentru restul zile de-abia puteam vorbi.

Ce ar fi fost daca femeia aceea ar fi dat peste un taximetrist manios, sau unul care ar fi fost nerabdator sa-si termine tura?...

Ce-ar fi fost daca as fi refuzat sa iau comanda, sau doar sa claxonez o data si apoi sa plec?..

Uitandu-ma in urma. nu cred ca am facut ceva mai important in intreaga mea viata. Suntem conditionati sa credem ca vietile noastre se invart in jurul unor momente marete.

Dar adesea aceste momente marete ne iau prin surprindere- frumos impachetate in ceea ce altii ar considera ceva putin, ceva neinsemnat.

OAMENII S-AR PUTEA SA NU-SI AMINTEASCA EXACT CEEA CE AI FACUT SAU CEEA CE AI SPUS, DAR INTOTDEAUNA ISI VOR AMINTI CUM I-AI FACUT SA SE SIMTA!!!

Viata aceasta s-ar putea sa nu fie petrecerea pe care o speram, dar cat timp suntem aici putem de asemenea sa dansam. In fiecare dimineata cand imi deschid ochii, imi spun:" Ziua de azi este o zi speciala!"

Amintiti-va asta, prietenii mei: nu ne mai putem intoarce niciodata inapoi, acesta e singurul spectacol pe care il jucam.

Trateaza oamenii in felul in care ai vrea TU sa fii tratat!

Un evreu, care avea multi copii si era foarte necajit, merge sa se planga la rabin:
– Rabi, ce sa fac? Nu mai pot suporta! Casa mea e un iad! Copii multi, toti tipa, toti se bat, sotia mea ii cearta toata ziua, ei plang, vin la mine si-mi spun, vine si sotia si mi se plange, e o intreaga harmalaie la mine in casa, mereu e dezordine si cearta, nu mai pot, innebunesc, simt ca mor! Ce sa fac?
– Ai gaini?
– Da!
– Timp de o saptamana baga toate gainile in casa si tine-le acolo cu voi. Apoi vino si spune-mi cum e.
Peste o saptamana, vine iar evreul. Rabinul il intreaba cum e.
– Cum sa fie, rabi? Mai rau ca inainte, copiii plang, nevasta tipa, peste tot gainat, gainile cotcodacesc, innebunesc, nu mai pot, spune-mi ce sa fac?
– Baga si porcul in casa cu voi iar peste o saptamana vino sa-mi spui cum e.
Peste o saptamana, vine evreul si la fel se plange, iar rabinul ii zice sa bage si vaca in casa. Dupa inca o saptamana de stat in casa cu copiii, nevasta, gainile, porcul si vaca, vine evreul iar la rabin iar acesta ii spune sa scoata vaca din casa si peste o saptamana sa vina sa-i spuna cum e.
– Ei, rabi, parca e mai bine… nu mai e vaca, nu mai e balega, e oarecum mai bine…
Rabinul ii spune sa scoata si porcul, iar peste o saptamana la fel procedeaza si cu gainile.. Apoi il intreaba?
-Ei, acum cum e la tine in casa??
-E minunat, rabi! Numai eu, copiii si nevasta in casa! O! Nu mai am ce sa-mi doresc! Sunt de-a dreptul fericit! Iti multumesc din suflet ca m-ai ajutat!

Acest website foloseste cookies pentru a imbunatati experienta ta de navigare. Pentru mai multe detalii referitoare la cum folosim datele tale si la drepturile tale te invitam sa citesti: Politica de cookies sau/si Politica datelor confidentiale si dorim sa confirmi acordul tau.